Carl Rogers (1902 –1987) a fost un psiholog
american influent, aflându-se printre fondatorii abordării umaniste in
psihologie (sau abordarea centrată pe client). El este considerat unul dintre
fondatorii cercetării în psihoterapie. În urma bogatei sale experienţe ca
psihoterapeut, Carl Rogers a observat că indivizii care fac paşi importanţi
spre sănătatea psihologică se îndreaptă spre un scop implicit – acela de a
deveni o “persoană complet funcţională”. Această sintagmă reprezintă personalitatea ideală şi se
referă la o persoană aflată în contact permanent cu emoţiile şi dorinţele sale,
care îşi înţelege propriile emoţii şi are o încredere puternică în propriile
instincte şi impulsuri.
Potrivit lui Rogers, oamenii au o tendinţă de
actualizare, o nevoie de a îşi atinge potenţialul maxim – un concept denumit “auto-actualizare”,
iar o
persoană complet funcţională este cea care lucrează continuu în scopul de a
deveni auto-actualizată. Acest proces implică o schimbare fluidă şi
autorul evidenţiază trei trăsături specifice acestui tip de persoană:
1. Deschiderea
spre experienţă
Omul complet funcţional este sensibil deschis către întreaga
sa experienţă, sensibil la ce se întâmplă în mediul său, la indivizii din
relaţiile sale, şi poate chiar mai sensibil în faţa tuturor emoţiilor,
reacţiilor şi a scopurilor pe care le descoperă în el însuşi.
2. Trăirea
vieţii ca pe un proces
Individul începe să privească viaţa ca pe un proces, o
fluiditate, o schimbare. El trăieşte într-o
manieră existenţială, trăind din plin fiecare moment. Este capabil să trăiască
în emoţiile şi reacţiile sale din prezent. Nu este limitat de cunoştinţele sale
anterioare, însă le utilizează ca resursă în măsura în care au legătură cu
experienţa din prezent. Trăieşte liber, subiectiv, într-o confruntare existenţială
cu acest moment al vieţii.
3. Încrederea sporită
în propriul organism
Un astfel de individ este capabil să aibă încredere în
reacţia întregului său organism la o nouă situaţie, descoperind că deschiderea
spre experienţă şi a face “ceea ce simte că e bine” oferă un ghid suficient de
competent şi demn de încredere pentru comportamentul său, care se dovedeşte a
fi cu adevărat satisfăcător. El foloseşte toate informaţiile furnizate de
sistemul său nervos, cu vigilenţă, dar fiind conştient că organismul său poate
fi mai prevăzător decât vigilenţa sa.
Într-un studiu realizat de Crutchfield, liderii militari au
fost confruntaţi cu situaţii în care percepţia şi experienţa unui individ a
fost diferită de părerea tuturor celorlalţi membri ai grupului. Decizia acestuia
se rezuma la a avea încredere în propriile simţuri sau a adopta judecata grupului.
Studiul a arătat că cei ce s-au bazat pe propriul mod de a experenţia situaţia erau
mai bine adaptaţi, mai maturi, cu abilităţi de lider mai bine dezvoltate. Cei care
şi-au pus la îndoială propriul simţ asupra situaţiei şi au adoptat judecata grupului
erau mai puţin maturi şi mai puţin adaptaţi ca indivizi.
Când aceste trei caracteristici detaliate mai sus sunt
observate la o persoană, aceasta se îndreaptă spre devenirea unei persoane
complet funcţionale. Acest lucru are şi alte implicaţii:
- Integrarea
Individul devine integrat, unificat cu el însuşi, de la nivel
superficial până în profunzime.
- Creativitatea
Persoana devine semnificativă şi creativă. Cu deschiderea pentru
mediul său şi încrederea în propria abilitate de a forma relaţii noi cu acesta,
dă viaţă existenţei creative.
- O viaţă bogată şi plină
Persoana complet funcţională trăieşte o viaţă mai amplă şi
mai bogată în comparaţie cu traiul limitat pe care îl avem majoritatea dintre
noi. După Rogers, clienţii care au progresat semnificativ în terapie trăiesc
mai intim sentimentele dureroase, dar trăiesc mai intens şi sentimentele de
euforie. Simt mai clar furia, dar şi iubirea. Experenţiază mai intens frica,
dar şi curajul, iar motivul pentru care pot trăi complet şi complex este faptul
că au încredere în ei înşişi, ca şi instrument capabil de a înfrunta viaţa.
“Procesul de a trăi sănătos nu
este pentru cei lipsiţi de curaj. Implică extinderea şi dezvoltarea personală cu
scopul de a manifesta întregul potenţial propriu. Înseamnă curajul de a fi. Înseamnă
să te ‘arunci’ cu toată fiinţa în torentul vieţii. Atunci când individul este
liber în interior, el alege acest proces de devenire.” – C. Rogers
Referinţe:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu